“Camera mea da pe strada principala a cartierului. Dupa-amiaza era frumoasa. Totusi, pavajul era slinos, trecatorii rari si inca grabiti. Erau in primul rîind familii care mergeau la plimbare, doi baietasi în costume de marinari, cu pantaloni scurti, cam stingheriti in hainele lor tepene, si o fetita cu o funda mare roz si pantofi negri de lac. In urma lor, o mama enorma, in rochie de matase cafenie, si tatal, un omulet destul de plapand, pe care-l cunosteam din vedere. Purta palarie de pai, papion si baston in mana. Vazandu-l cu nevasta-sa, am înteles de ce se spunea in cartier ca e distins. Ceva mai tarziu au trecut tinerii din mahala - par pomadat si cravata rosie, haina foarte ajustata cu batista brodata si pantofi cu boturi patrate. M-am gandit ca se duceau la cinematografele din centru. De aceea plecau atat de devreme si se grabeau spre tramvai, razand zgomotos.
In urma lor, strada a devenit pe incetul pustie. Spectacolele incepusera peste tot, cred. Nu mai erau pe strada decat negustorii si pisicile. Cerul era senin, dar fara stralucire, deasupra sirurilor de ficusi plantati de-a lungul strazii. Pe trotuarul din fata, tutungiul a scos un scaun, l-a instalat in fata usii si s-a asezat calare pe el, sprijinindu-si bratele pe spatar. Tramvaiele putin mai inainte intesate, erau acum aproape goale. In cafeneaua " La Pierrot ", alaturi de tutungiu, chelnerul matura rumegusul din sala pustie. Era intr-adevar duminica.”
(Strainul,Albert Camus)
(C. Baudelaire, Albatrosul)